MIHAIL EMINESCU – “LUCEAFARUL POEZIEI ROMANESTI”

“Cat timp va exista, undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru este salvata”.
(Mircea Eliade)
Eminescu… Mihai Eminescu! Instinctul ce s-a infiripat in societatea romaneasca la auzul acestui nume este evident recunoasterea in Eminescu a poetului nostru unic, ferindu-ne de a-l compara cu altii, lasandu-i locul pe care geniul i l-a asigurat in eternitate. Fara indoiala ca aceasta este o psihologie ce necesita o argumentare bazata pe cunostinte temeinice in privinta creatiei poetului, psihologie intalnita la majoritatea persoanelor din generatiile actuale, dar mai ales la generatiile ce pasesc pe primele trepte ale vietii.
A avea un volum ce contine poeziile lui Eminescu in biblioteca este o datorie patriotica de care majoritatea elevilor tin cont si pe care o indeplinesc. Insa a-i citi creatia doar la indemnul cadrelor didactice devine o realitate dura, asupra careia ar trebui sa mai reflectam. Ne place sa ii auzim versurile si sa ii citim poeziile, insa aceste trairi se imputineaza cu rapiditate. Emotia pe care o simtim si intensitatea ei, ce creste pe masura recitarii unor versuri din creatia eminesciana, nu mai sunt aceleasi ca inainte.
Nepasarea publicului roman care in randul adevaratilor poeti incadreaza trecatori literari ce aspira la geniul eminescian si, pe de alta parte, precipitarea intregii noastre activitati intelectuale, aflata sub nelinistea unei amenintari constante si sub nesiguranta schimbarii (“Vreme trece, vreme vine, / Toate-s vechi si noua toate”) explica, dar nu scuza greseala prezentata.
Putini mai sunt cei care ii admira geniul si expresivitatea lui Eminescu la adevarata lor valoare si tot mai putini cei care inteleg in mod patriotic incadrarea poetului roman in eternitate. Sa ne amintim, deci, care sunt motivele pentru care poetul nostru national merita toata atentia, consideratia si iubirea nostra, a cititotilor.
Eminescu nu este doar cel mai mare poet roman. Eminescu este, dupa cum afirma Garabet Ibraileanu, o aparitie inexplicabila in literatura noastra, intamplarea determinand nasterea unuia dintre cei mai mari poeti lirici la noi, intr-un colt al Moldovei. Eminescu a luat de la noi romanii tot ce aveam noi, mai bun sau mai rau, si de aceea ne regasim permanent in creatia sa. Iar daca reflectam asupra faptului ca Eminescu s-a luptat cu mizeria si boala, cu ignoranta si rautatea oamenilor, daca amintim ca opera sa, creata in conditii atat de limitate, a fost infaptuita pana la treizeci si trei de ani, cand un poet abia incepe sa-si manifeste talentul, daca observam expresivitatea si sentimentele profunde surprinse in lirismul eminescian, avem tot dreptul sa spunem ca geniul “Luceafarului” este incontestabil.
Un profesor de romana spunea ca este suficient ca un elev sa ii citeasca poeziile lui Eminescu fara a le distruge frumusetea prin analiza. Partial avea dreptate, insa citind si recitind ajungem sa cunoastem si sa intelegem creatia poetului. Trebuie sa aflam de ce este Eminescu cel mai mare poet, iar acest fapt necesita o lectura prfounda si o parcurgere a materialelor critice.
Criticul literar Garabet Ibraileanu apreciaza: “Eminescu nu canta incidentele unei iubiri, ci iubirea; nu canta farmecele unei femei, ci femeia; nu ne da crampeie separate din natura, colturi de peisaje, ci ceea ce este mai general în natura. Ca pentru a reda generalul, utilizeaza culori ale particularului, aceasta se întelege de la sine. Dar ceea ce vrea sa ne dea e generalul, iubirea, femeia, natura.”
Cititorii maturizati afectiv primesc poezia iubirii si ajung sa inteleaga nefericirea geniului ce a visat cu disperare la o iubire absoluta. Astfel, versurile poeziilor lui Eminescu pot deveni o bucurie a intelectului ce are capacitatea de a ne educa sufletul.
Eminescu ne impartaseste si iubirea sa fata de natura: “Fiind baiet paduri cutreieram / Si ma culcam ades langa izvor, / Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneam, / S-aud cum suna apa-ncetisor”. Sa luam exmplul acesta si, pe langa televizor si calculator, sa ne bucuram de timpul liber si de copilul din noi, facand mai mult loc in viata noastra poeziilor lui Mihai Eminescu!

RALUCA IORDAN
(RILURY) , clasa a IX-a , 2007
INSPIRAT DE PROF. FLOAREA CALENIC