Ce cruda dezgolire a inimilor noastre,
Un amalgam de lumi, un vis de tinerete…
Caci Tu, cu –a tale plete ma mangaiai pe chip
Nutrind in veci amorul si timpul – TOT- jertfit
Exodul din copilarie, durerea de pe urma,
Frumoasă trista a noptilor de veghe…
Eu alergam la Tine, poftind ma-nvaluiai
Si chipul tau divin era deplinatate
Crezut-am ca ti-am fost slava, iubire si final
Suprema daruire, purtand in pantec viata
Dar m-ai strapuns acum, Apocalips venind…
Morală cunoscuta-n parte – moarte!
Doamne, Tu Slava Ta pe mine – ai irosit
Eu azi ma plec plangand, cu sufletu-mi ranit…
666 ftw
Oh, Tu, suflet insetat
Te-arunci spre valuri crunte de dureri,
Dar nu vezi ca tocmai asta ceri
De la un vers de-amor nevinovat!
Dezbina, rogu-te, pecetea mortii
Si stinge, nemurind, gandirea de ispita,
Caci in Tine, Slava Domnului e irosita,
Ca pasiunea creatoare in creatii!
Subtila, vorba tu n-ai inteles,
De casta ruga si invidie,
Caci toate vor pe chip ca o efigie
Sa-ti fure Taina frumusetii cu eres.
Tu esti Femeie, caci din profetii
Zidit am fost spre-a-ti fi etern Barbat,
Dar, iarta-mi, Ralu, gandul necurat,,
Sfinteste-ma in Tine-n vesnicii!
Te iubesc!